M-am nascut pe 12 septembrie 1980, intr-o familie cu trei copii. Daca mi-as descrie cat mai scurt copilaria, cuvantul potrivit ar fi… „normala”. Normala si frumoasa pentru acele timpuri, fara Internet, mediatii sau after school, cu iesit afara cu cheia la gat si aproximativ zece minute de desene animate pe seara. 🙂 Am fost un copil cuminte… poate putin prea cuminte, iar asta n-o spun eu, ci cei de acasa.
La scoala am fost un elev la fel de normal. Nu, nu am excelat pe vreun plan, insa am fost foarte constiincioasa inca de mica, iar de la 16 ani am facut si primii banuti din modelling – suficient de multi pentru vremea aceea, din care imi intretineam familia: doi frati si doi parinti. Imi amintesc ca mi-as fi dorit foarte mult sa fac balet, insa posibilitatile financiare nu ne-au permis, avand in vedere ca eram trei frati cu nevoi multe si diferite.
Liceul l-am facut in cartierul Rahova. Acum se afla un supermarket acolo. 🙂 Pe perioada liceului m-am intretinut singura, muncind ca hostess si model, iar imediat dupa absolvire am urmat Scoala Postliceala Sanitara. In anul al doilea de studii am castigat Miss Romania si de-aici au inceput sa apara si contractele care m-au propulsat intr-o lume frumoasa a modelling-ului.
A urmat o perioada in care a trebuit sa ma impart intre practica la Terapie Intensiva si job-urile pe care le aveam si am reusit sa fac asta cu greu, dar cu succes. Imi placea foarte mult meseria de asistent medical, asa ca imi gaseam intotdeauna timp pentru practica, pe care am urmat-o cu sfintentie si pasiune.
Aceasta a fost perioada in care mi-am intarit foarte mult principiile de seriozitate, profesionalism si nu in ultimul rand, punctualitate. Imi doream intotdeauna sa ajung peste tot la timp, sa imi fac treaba cat mai bine cu putinta si… sa se vorbeasca de bine despre mine. Eh, macar in proportie de 50%, pentru ca am invatat, in timp, ca nu poti sa multumesti niciodata pe toata lumea!
Fiecare perioada a vietii mele a fost extrem de frumoasa si bine de trait la vremea ei. Am incercat intotdeauna sa-mi stabilesc noi limite, pe care sa le depasesc. Nu m-am dat in laturi de la nimic si am muncit enorm pentru fiecare pas in fata pe care l-am facut in cariera mea.
Asa ca, la un an dupa ce am castigat Miss Romania, am pozat si pentru prima oara in celebra Revista Playboy. De-atunci, in total, am aparut pe cinci coperti ale publicatiei, una dintre ele fiind si cu un CD la pachet 🙂 .
A fost identic cu al tuturor celor au jucat vreodata un rol in vreo productie: printr-un casting. A fost o sansa a vietii pentru care sunt recunoscatoare. Am iubit fiecare rol in parte, pe care am incercat sa mi-l asum si sa il joc atat de bine cat am putut, profitand din plin de sansa de a sta pe langa mari actori, de la care am incercat sa invat si sa… fur, asa cum se zice, meserie.
Am avut norocul de a avea prin preajma oameni care m-au indrumat mereu, care mi-au oferit sfaturi, imbolduri, ba chiar si reprosuri (Nu mai sta degeaba!) la momentul potrivit, ambitionandu-ma sa dau tot ce-i mai bun din mine.
Am cochetat cu muzica cand aveam in jur de 20 de ani, in perioada in care faceam pasi importanti in viata publica si lumea incepea sa (vrea sa) stie cine este Nicoleta Luciu. Imaginea mea incepea sa prinda contur, oamenii voiau sa ma vada, asa ca… am facut-o si pe asta, desi nu am excelat, fiindca pur si simplu nici timpul nu era de partea mea – imi era greu sa ma tin de lectiile de canto, sa filmez si sa onorez toate contractele in acelasi timp.
Totusi, am lansat albumul Prinde-ma in anul 2006 si a fost o experienta noua, frumoasa, care face parte din mine. Am primit feedback pozitiv din partea celor care m-au placut, iar pentru mine a fost o modalitate de a ma apropia de ei, fiindca m-au primit cu drag si din acest motiv le multumesc.
Cand am ramas pentru prima oara insarcinata, aveam o prietena care avea tripleti, idee care m-a incantat si m-a facut sa-mi doresc foarte mult si eu acelasi lucru. Asa ca, atunci cand m-am dus la medic, primul lucru pe care l-am intrebat a fost daca… nu cumva am si eu tripleti? 🙂
Evident, raspunsul a fost nu, insa n-am renuntat la idee. Asa ca, la sase luni de la prima nastere, am mers la medic si i-am spus ca vreau tripleti. Doamna doctor mi-a explicat destul de limpede ca mi-as pune viata in pericol din cauza operatiei de cezariana de la prima sarcina, asa ca m-a pus sa mai astept. Dupa doua sarcini pierdute, am reusit s-o induplec pe doamna doctor sa imi faca o stimulare ovariana, in urma careia am ramas, intr-un final, insarcinata cu tripleti.
Si totul a decurs bine. Am trei baieti si o fetita, toti la fel de voiosi, toti la fel de energici, toti cu personalitati la fel de puternice, iar rolul meu principal a devenit sa le fac fata fiecaruia dintre ei.
Acum, ziua mea normala decurge cam asa: la fiecare cinci secunde aud un Maaaamiii!!!, care-mi este atat de drag, asa ca de fiecare data avem cate o problema de rezolvat, ceva foarte important de vazut, de auzit, de explicat. Asa ca, la finalul zilei cadem cu totii in pat pe la ora 8-9 seara, cand se da si stingerea in casa.
Mi-am dorit intotdeauna ca toate femeile sa se simta bine in pielea lor, pentru ca stiu cat de greu este sa ajungi in punctul acesta si ca sunt multe femei care nu reusesc sa fie impacate cu ele insele. Uneori, daca mama natura nu ne-a inzestrat cu ceea ce ne-am dorit, putem sa ii dam o mana de ajutor. Daca asta presupune interventii estetice, de orice fel, este o decizie corecta.
Singura mea interventie estetica a fost la sani. Asa ca, pot vorbi din experienta si cu sinceritate: indiferent de tipul de interventie pe care doriti sa vi-l faceti, ganditi-va de zece ori inainte! In primul rand daca e obligatoriu, pentru ca regretele de dupa ar fi si mai greu de suportat decat starea initiala de nemultumire! Apoi, nu renuntati sub nicio forma la siguranta si nu alegeti in functie de… pret. E ok si recomandat sa iti rezervi timp in avans pentru gandire, pentru informare si research, timp in care poti strange banut cu banut, pana cand vei putea sa apelezi la un medic profesionist, la o clinica buna, unde sa elimini, pe cat posibil, riscurile care te-ar putea pune in pericol.
E important sa va simtiti frumoase, sa radiati, sa fiti pline de energie si de incredere in voi. Asa ca, acordati-va timp pentru voi. Poate nu e nevoie de o marire de sani sau o injectie cu botox, ci e suficienta o noua coafura. Sau un tratament pentru ten. Sau, poate, un masaj. Sau cateva minute de miscare acasa, la sala, in parc. Acordati-va mici momente de rasfat care sa va aduca aminte de cat de importante sunteti, de cat de unice si de frumoase sunteti, indiferent de varsta!
